Campania "Danut"

Motto:

Sa ierti poate fi o atitudine. sa nu te razbuni, poate fi o alta atitudine. Dar sa nu uiti este obligatoriu. Pentru ca daca uiti risti sa lasi raul in lume sa se repete. Si daca raul se repeta, mai devreme sau mai tarziu, tot sacrificiul tau este inutil, mai mult te faci vinovat de perpetuarea lui."

Despre campanie

Mesajul nostru

Articole din ziare

IN MEMORIAM...

CENTRUL DE ZI "DANUT"

Cum pot ajuta ?

Stadiul campaniei

Membri voluntari

Parteneri

Spune-ti parerile !

Contact

In memoriam...

Speranta

Astazi de ziua mea
Sa vii tiptil in noapte
Sa-mi spui "La multi ani"
S-mi dai puterea de-a invinge
Dorul de tine ce ma frange

Te astept de zile intregi
Vino macar, azi de ziua mea
O zi frumoasa de toamna
Ce cu tine se aseamana

Mai sper intr-o minune
Ca in visul meu
Din aceasta noapte frumoasa
Sa cobori usor, usor
Si sa-mi spui "La multi ani"

Mihaela, nov. 2005

Prietenia

Prietenia e frumoasa
La 16 si la 19 ani
Iar cei ce n-o inteleg
Aduc numai suferinta

A fost si nu de mult
O fiinta iubitoare
Ce se numea Danut
Dar a plecat sperand

La cei ce n-au inteles
Ca prietenia e un lucru sfant
Putini sunt cei pe care
Te poti baza la greu

Ei n-au cum sa inteleaga
Durerea din sufletul meu
Asa cum o intelegea
Doar el, fratiorul meu

Costinel, oct. 2005

Ploaia

Lacrimi de tristete,
Mari si amarui
Se scurg acum pe corpu-mi
Si pe strainul drum.

Noi nu stim daca pe mine
M-a vazut sau la-ntamplare
S-a gandit sa ma stropeasca
Recea apa de la ploaie.

M-oglindesc in ranile
Lasate de-ascutita spada,
Si vad doar un chip sters
Privit si uitat in graba.

Se pierde forma vietii,
a anului si a naturii,
Culoare nu mai exista
Ci data necunoscutului.

Durere

O viata este, numai una,
Din care-o parte-i fericire,
Trei sferturi si inc-o speranta
Sunt numai lacrimi si durere.

Ce-ar fi sa-ti aduni lacrimile
Si sa le pastrezi mereu.
Iar dup-o viata insetata
Sa iti faci propriul rau?

Sa te scalzi in a ta durere,
Sa o gusti sau sa o bei,
Sau hrana sa fie pentru tine,
Din adancul ochilor tai?

Visele sunt aer,
Speranta este foc,
Vorbele sunt alinarea
Si tot nimicul este tot.

Iti daruiesc aceste poezii care inseamna enorm pentru mine. Le-am compus din adancul inimii sufletului meu si putine persoane stiu de existenta lor, tocmai datorita faptului ca tin mult la ele.

Dan, te cunosc de atata timp, pentru ca am fost la scoala 3 si era imposibil sa nu ne stim. Esti o persoana plina de viata, iar aripile tale ajung la cer. Nu cred ca cineva va reusi sa ti le franga pentru ca tu crezi cu adevarat in ceea ce exista. O sa demonstrezi tuturor ca meriti sa ramai in sufletele tuturor si sa fii o amintire frumos de vesnica. Nu-ti spun "Ramas bun" caci o sa ne intalnim mereu, stiu ca o sa fii ingerul nostru pazitor. Te iubim mult!

Elena

Dragul meu Dan,

Ma sperie foaia asta de hartie care, cand e goala, e mare cat un continent necunoscut; ma sperie tot atat cat viata asta misterioasa, de dincolo de moarte, pe care o duci tu acum.

Colegii tai sunt si mai infricosati, suflete de copii care au aflat peste noapte, ingroziti, ca la saisprezece ani, moartea e tot atat de aproape ca la optzeci, ca unul dintre ei poate pleca subit catre taramul umbrelor despre care ei stiau numai din carti. Unul dintre ei - mereu vesel, politicos, tonic, atat de curat in zambetul si in fiinta lui...

Tu esti acum deasupra noastra, mai intelept prin tainele pe care le-ai aflat, prin apropierea de Dumnezeu.

Ingaduie-mi totusi, sa te plangem si sa ne aratam cutremurati, chiar daca tu, acolo Sus, esti poate impacat si fericit.

Voiam sa-ti amintesc o frantura din viata ta alaturi de noi: la balul bobocilor, cand voi stateati cuminti si penalizati de timiditate - fetele toate la o masa si voi, baietii, la alta - am venit sa va rog sa va ridicati de pe scaune si sa dansati. V-am invitat chiar eu la dans, dar nici un baiat n-a acceptat sa danseze cu mine, timorat la gandul ca vom fi singura pereche de pe ringul de dans, ca ochii tuturor elevilor (cateva sute) vor fi atintititi asupra noastra.

Nici unul - in afara de tine. Te-am tinut de mana si te-am condus in spatiul de dans. Ti-am spus atunci: "Dan, fie ca vrei sau nu, te-am facut celebru. Toata lumea se uita la tine. Toate fetele din liceu vor vrea sa stie cine esti!"

Acum imi dau seama ca te destinasem unei celebritati care avea sa fie tragica. Nu-i nimic, sper ca ma ierti, dar in situatia asta, mai multe suflete plang si se roaga pentru tine.

La revedere, dragul meu! Aceasta este prima si ultima mea scrisoare pentru tine. De aici incolo voi vorbi cu tine numai ni gand si in rugaciune. Te imbratisez cu mainile si cu sufletul. Sa te faci lumina sau floare sau stea sau inger sau lacrima sau ce o vrea Dumnezeu mai curat.

Diriginta, 22 sept. 2005

Monolog...

Stiu ca nu-mi pot exprima durerea in cuvinte, dar mia stiu ca nu lui Dan trebuia sa i se intample asta si nici un felul acesta. Dan era unul dintre baietii cu care "interactionam" foarte bine ca si colegi, era persoana care inveselea orele "posomorate", care "prelungea" prin voiosia, sarmul si caracterul sau activ, pauzele scurte.
Asteptam ca impreuna cu toti colegii sa facem o excursie, iar dan era printre cei mai doritori dintre acestia... insa, pana la urma, duminica am aflat, ca a plecat singur: in propria sa "excursie", spre ceruri, pentru ca Dumnezeu si ingerii l-au ales pe el. A plecat pe un drum cu un itinerariu pe care legea firii il impune tuturor, pe un drum fara intoarcere, dar cu regasire, pentru ca vine o zi cand fiecare suflet "apune" definitiv. Intr-adevar va veni o zi pe care nimeni n-o stie, nici Dan n-a stiut-o si nu si-ar fi dorit-o.

Pe toti ne doare, toti il regretam, in schimb toti il simtim aproape si-l asteptam sa apara in clasa. toti suferim, fiecare in felul sau si de aceea, vreau sa cred ca din lacrima in lacrima, Dumnezeu va pecetlui un "crin adolescent" in gradina Raiului. Acela va fi Dan - colegul si aproapele nostru pe care nu-l vom uita niciodata... si poate ca nici el pe noi...

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Georgiana

Nu stiu ce pot sa va spun in astfel de momente. Cuvintele sunt imposibil de gasit cand vrei sa-ti transpui sentimentele, cu atat mai mult sentimente atat de tulburatoare.
Imi pare rau ca nu am reusit sa ma apropii mai mult de dan, si nu am reusit sa ne bucuram de prezenta lui. Insa aceste luni au fost indeajuns pentru a-m ida seama ce fel de om a fost. Niciodata nu a fost suparat pe nimeni si nimeni nu s-a suparat pe el pentru ca stia intotdeauna ce sa spuna la momentul potrivit. Nu stiu cine va mai destinde atmosfera in orele in care eram cu totii crispati, cine va mai spune o gluma care sa ne faca sa zambim chiar si in cele mai dificile momente prin care treceam la scoala. Un baiat inteligent, intelept, care stia cum se se comporte cu fiecare pentru a face o parere buna despre el insusi, de aceea reusea. De aceea a fost atat de iubit si de apreciat de profesori, dde aceea suntem si noi colegii lui atat de tristi. Nu pot sa cred ca Dan nu va mai sta niciodata in banca lui si ne va spune la fiecare cand intram in clasa acel calduros "Ce faci?" care ne facea sa uitam ca am venit la scoala, sa ne arate ca suntem o familie. Locul lui din sufletele noastre nu va fi niciodata umplut si cineva va lipsi intotdeauna dintre noi. Nimeni nu merita asa o soarta, cu atat mai putin Dan, dar stati linistiti ca acei monstri vor plati. Nu pot ca este imposibil, ci va doresc sa puteti avea puterea sa va resemtati, pentru ca dumnevoastra nu ati gresit cu absolut nimic. Dumnezeu avea nevoie de un inger si l-a gasit pe cel mai bun. Nu va fi uitat niciodata!

Cu multa dragoste, Elena

Danut,

Vreau acum in drum spre tine sa-ti spun cateva lucruri pentru sufletelul tau de care Doamne Doamen va avea grija. Ma uitam la mama ta, si am descoperit o femeie DEOSEBITA, indurerata, inecata de durere si un tata, la care am vazut o demnitate rar intalnita. Din oamenii acestia minunati ai iesit tu, un copil plin de viata, frumos la suflet si chip, coelgul nosstru Dan Norocea. Sigur tii tu minte acum la inceputul clasei a 9-a fiecare profesor era placut impresionat de numele tau de familie, care nu va avea cine sa-l duca mai departe.
Dane, te rog eu mult, ai mare grija de parintii tai, vegheaza asupra sufletelor lor, da-le pace, ajuta-i sa treaca peste toate lucrurile acestea. Acolo, langa Doamne Doamne vegheaza asupra noastra caci Tu, vei fi mereu in rugaciunile noastre si in inimile noastre. Ai mare grija de tine acolo, unde sunt sigura ca iti este foarte bine, pentru ca tu acum esti un inger Dan, esti ingerul nostru.
Te rog eu mult sa ma ierti daca ti-am gresit cu ceva, poate am fost foarte rea, regret lucrul asta, dar sa stii ca acest lucru m-a ajutat sa fiu mai buna cu Oamenii, cu tine. Ai mare grija de tine! Te rog frumos!

Cu respect si drag din partea colegei tale, Irina

Candoarea, neasemnuita incredere in oameni, veselia, generozitatea, bunul simt, manierele alese si un suflet de aur, toate astea la un loc erai tu. Vei fi mereu in sufletul si in gandurile mele. Raiul e putin pentru tine.

Elena

"Este atat de trist ca avem atatea Nume pentru ura, cand viata nu-i decat o picatura intre acest moment si celalalt si e neinteles de trist ca nu culegem flori, ca nu privim la cer mai des, ca nu iubim, caci atat de repede murim..."

Voi inceta sa-mi amintesc de Danut doar atunci cand un pictor orb va putea picta petalele unui trandafir cazand pe podeaua unui castel din cristal, care nu exista !

Dumnezeu sa-l tina pe Dan in palma lui si sa vegheze impreuna asupra noastra, asupra celor care l-au iubit si care nu-l vor uita niciodata !!!

Sincere condoleante,
Nicoleta

Sincera sa fiu nu cred ca ceva din ce as putea spune v-ar face sa suferiti mai putin si v-ar alina durerea. L-am cunoscut pe Danut poate prea putin pentru a-mi da seama intr-adevar ce baiat minunat este si poate atunci nu realizam, il vedeam ca pe oricare alt adolescent sau coleg. Dar acum, uitandu-ma in urma, amintindu-mi gesturile, vorbele lui, imi dau seama ca ceva era diferit. Asa cum l-ati invatat dumneavoastra, Danut nu facea diferente intre colegii lui, nu il interesa daca unul era bogat si altul sarac, daca era de la tara sau de la oras, sau daca avea o religie sau alta. Eu nu sunt din oras si cu toate acestea, Dan se comporta la fel, nu avea nimic din raceala si distanta celorlalti colegi. Cred ca era singurul din clasa care in fiecare zi schimba cateva vorbe cu fiecare coleg. Anul acesta m-am mutat in ultima banca si pentru o saptamana am fost mai aproape de el, iar Dan nu pierdea ocazia de a ma tachina: imi spunea "Danutu". Binenteles era doar o gluma, si eu pentru a-l necaji ii spuneam "Danuta", dr niciodata nu s-a intamplat sa se supere, ci dimpotriva, chiar il amuza.
Dan o sa ramana mereu in mintea si sufletul meu si a tuturor celor care l-au cunoscut si daca Dumnezeu a vrut sa-l ia la El atat de devreme inseamna ca intr-adevar, asa cum ati spus si dumneavoastra, avea un plan si i-a pregatit ceva frumos acolo sus.

Dana

In amintirea unei prietenii abia inceputa si dureros de tragic incheiata, incerc, cu sufletul doborat de tristete, sa scriu cateva randuri despre cel ce a fost si va ramane in inima mea. Dan Paul Norocea. Ne-am cunoscut intr-un septembrie frumos, ne-am inteles minunat, dar totul s-a terminat tot intr-un septembrie ce va ramane pentru mine cea mai trista fila din calendar. Ne-am facut planuri, ne intelegeam din ce in ce mai bine, ne completam cu idei si visam sa devenim pana in clasa a XII-a cel mai unit colectiv. Poate ca Dumnezeu l-a vrut in randul ingerilor si de acolo sa trimita asupra noastra harul intelepciunii, al prieteniei si al bunei intelegeri. Am sentimentul si mai ales dorinta ca el nu va fi uitat si va ramane in sufletele noastre asa cum a fost: vesel, sociabil, gata mereu sa ajute pe ceilalti.
Pentru astfel de momente cuvintele sunt de prisos si nimic din ceea ce as scrie eu acum nu v-ar putea alina durerea. Un lucru este insa cert: Dan a fost colegul si prietenul meu si asa mi-l voi aminti mereu.

Sincere condoleante intregii familii, iar pe Dan, "Dumnezeu sa-l ierte si sa-l primeasca in randul celor buni si drepti"

Marian

In aceste momente pline de durere si suferinta nu trebuie sa incetati sa credeti in Dumnezeu, trebuie sa fiti tari si sa va ganditi ca Dan a fost, este si va fi mereu in mintea si in sufletul dumneavoastra. Credinta, speranta si dragostea va sunt de mare folos. Stiu ca va este greu deoarece amintirea unui om ramane amintirea unui om si va fi mereu intiparita in sufletele noastre. Dan a fost poate cel mai vesel coleg, nu-si arata nicioadata grijile asa ca fiti siguri ca un om bun nu poate fi atins de nici un rau, nici in viata asta, nici in viata viitoare.
Adeceti-va aminte ca in imprejurari grele trebuie sa va pastrati echilibrul sufletului si al mintii - asa cum a spus Horatiu.
Sincere condoleante si sper ca Dan sa vegheze intotdeauna asupra noastra... sa devina ingerul nostru pazitor.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace...

Maria

Ce ar mai ramane de spus cand un copi, un adolescent ce abia prinde gustul vietii, ii sunt taiate aripile atat de repede?

Dani zambeste tot timpul in mintea si in sufletul meu...
"Am venit impreuna...plecam impreuna, Irina..." Asta mi-a zis odata Dan... cuvinte ce arata cat de mult iubea Dan viata.
Dar Dani nu a murit, doar lipseste o perioada din viata mea si a colegilor mei pentru ca atunci cand ne vom vedea din nou, aproape de Dumnezeu... vom povesti si vom rade... asa cum o faceam odata.

I miss you!

Danut... singurul baiat din clasa care putea face diferenta dintre bine si rau. Intotdeauna se ferea de rau, in preajma lui nu era decat aur curat, un aur al vietii, al inocentei. Era de ajuns sa-i vezi o singura data chipul cu acel zambet nepretuit si te simteai implinit. Insa, el, zambea mereu. Nu cred ca exista o persoana cu un suflet mai gingas si mai bun ca al lui. Desi in unele cazuri nu meritam, el venea la mine si ma incuraja in acele situatii grele zicandu-mi: "Lasa ma, noi sa fim sanatosi, viata merge mai departe."
Cuvintele nu sunt de ajuns si nu pot explica cine este Dan si cat de mult il iubim. Clasa nu mai are farmecul ei. Unde sunt eu, Dan este cu mine. Chipul lui... In memorie imi este intiparit chipul si zambetul. Danut era pentru mine un lider de la care aveam ce invatat. Nu-l voi uita niciodata.

Cosmin

Nu te vom uita niciodata, Danut !

Pentru Danut...

"La inceput, a fost un strigat de durere, probabil la fel de puternic ca al fiului meu,in momentul in care a fost injunghiat cu bestialitate de acel monstru cu chip de om.
Apoi, a fost un strigat de ajutor,similar cu al fiului meu când a simtit cât de aproape ii este sfârsitul, că nimic nu-l poate salva din cursa in care il atrasese sadicul criminal."

Citeste tot...

Votul tau conteaza!

Criminalul unui astfel de copil merita inchisoare pe viata?

	Da, merita pedeapsa maxima
	Nu, inchisoarea pe viata e prea mult
	Nu ma intereseaza

Design and promotion
by