Campania "Danut" Motto:
Sa ierti poate fi o atitudine. sa nu te razbuni, poate fi o alta atitudine. Dar sa nu uiti este obligatoriu. Pentru ca daca uiti risti sa lasi raul in lume sa se repete. Si daca raul se repeta, mai devreme sau mai tarziu, tot sacrificiul tau este inutil, mai mult te faci vinovat de perpetuarea lui."

Despre campanie  Mesajul nostru  Articole din ziare  IN MEMORIAM...  CENTRUL DE ZI  "DANUT"
            Cum pot ajuta ?    Stadiul campaniei    Membri voluntari    Parteneri    Spune-ti parerile !    Contact


Pentru mame cu copii... din partea mamelor care au ramas fara copii...

"La început, a fost un strigat de durere, probabil la fel de puternic ca al fiului meu, în momentul în care a fost înjunghiat cu bestialitate de acel monstru cu chip de om.
Apoi, a fost un strigat de ajutor, similar cu al fiului meu când a simtit cât de aproape îi este sfârsitul, ca nimic nu-l poate salva din cursa în care îl atrasese sadicul criminal.
Dupa care, totul s-a transformat într-o imensa suferinta sufleteasca, care asemeni unei caracatite voia sa-mi cuprinda toate simturile, sa-mi anihileze orice forma de supravietuire spirituala si orice nadejde.
Dar, de dragul copilului meu si cu ajutorul lui Dumnezeu am început sa lupt cu aceasta suferinta, nu din dorinta de a o estompa, ci din dorinta de a o transforma dintr-o energie negativa într-o energie pozitiva, constructiva, din dorinta de a proteja pe ceilalti copii si pe parintii lor de acesta suferinta îngrozitoare.
Am simtit si simt tot timpul, dorinta si ajutorul copilului meu de a face ceva util, pentru ca sacrificiul lui trupesc sa nu fie inutil - pentru a stopa acest flagel, al uciderii de copii - mai ales ca în fiecare zi auzim si citim acelasi tip de stiri : viol, ucis, disparut, gasit decedat, îngropat."
Pentru ca sunt implicata într-un proces a carui victima decedata este propriul meu copil, am început sa ma informez despre drepturile victimelor si drespre pedepsele ucigasilor. Nu am facut acest lucru decât de a îndeplini o datorie morala, materna fata de fiul meu.
Astfel, am aflat ca ucigasii au dreptul imediat, dupa ce sunt retinuti, la pachete, scrisori, vorbitor, cu familia. Am vrut sa aflu care sunt drepturile victimilor, drepturi greu de cîstigat în cazul celor care au avut norocul sa scape cu viata, iar victimile decedate au doar dreptul de a putrezi si de a fi incriminate pentru ca nu se mai pot apara.
Dupa aceasta, copilul care a decedat prin contributia unui monstru devine "un caz rezolvat, în curs de rezolvare sau nerezolvat".
Apoi, am citit Codul Penal si Codul de Procedura Penala pentru a afla ce pedepse primesc acesti indivizi fara suflet, fara constiinta, fara Dumnezeu si am aflat ca în functie de gravitatea faptei ( nu este oare destul de grav ca iei intentionat viata unui copil?), ca mai sunt si alte cauze atenuante sau agravante care pot încadra infractiunea de omor sau viol la unul din articolele 174-176 ; 197-198, cu închisoare între 10 - 20 ani si între 15 - 25 ani sau detentia pe viata ( în cazul în care ucigasul a ucis 2-3 persoane - una singura fiind prea putin !).
Desigur, ca aceste pedepse pot fi aplicate cu minim, adica doar 10 ani privare de libertate, pentru o viata, pentru un suflet nevinovat, care nu a avut decît nesansa de a fi într-un loc si moment nepotrivit lânga o persoana nepotrivita.
Dar, surpriza poate fi si mai mare când respectivii infractori beneficiaza de amnistie, gratiere sau prescrierea pedepsei, iar ucigasii pot beneficia de reducerea pedepsei pentru zile munca sau/si buna comportare, si asa în câtiva ani, cel care a varsat sânge de copil nevinovat este liber sa sfideze lumea, sa sfideze legile si pe Dumnezeu, sa recidiveze în aceleeasi fapte.
De ce oare ? Pentru ca este prea grea viata în închisoare ? Pentru ca au mustrari de constiinta ? Sau pentru ca masurile coercitive sunt atât de blînde încât le este indiferent daca sunt în închisoare sau în libertate.
Ce importanta are pentru un astfel de individ viata unui copil, ce conteaza trauma psihica si fizica a copilului în fata mortii, chipului hâd al ucigasului, si nu are cum sa i se împotriveasca.
Ce mai conteaza suferinta unei mame, a parintilor de a pierde în astfel de conditii, unul din copii sau unicul copil, fiinta cea mai draga, speranta vietii lor. Nimic nu se compara cu astfel de suferinta, dar ea nu poate fi înteleasa pe deplin decât de cei care o traiesc efectiv.
De aceea, ma întreb, oricare dintre domnii puterii legiuitoare ( parlamentul ) care au întocmit si aprobat Codul Penal au trait aceasta drama, daca au rude care sufera din acest motiv.
Sau ce ar face d-nul parlamentar, d-nul deputat, d-nul ministru, d-nul judecator, daca în familia domniei sale s-ar întâmpla o asemenea tragedie ? Cred ca atunci ar revizui legile si Codul Penal.
Gasind la unele întrebari raspunsuri, iar la altele nu, am cautat o forma de exprimare legala a ceea ce gândeam si scriam în noptile cu insomnii. Citind si Constitutia Romîniei "Dreptul la viata si integritate fizica îti sunt garantate de lege" am descoperit ca pot avea ca simplu cetatean, dreptul la initiativa legislativa, conform art. 74 din Constitutie. 		Astfel, a aparut campania "Lacrimile din ochi au ajuns lacrimi în inima" al carui motto ce apartine unui om trecut prin toate furcile caudine ale vietii m-a impulsionat si m-a determinat sa fac aceasta campanie publica, atât din dorinta de a aduce în fata opiniei publice lucrurile cutremuratoare - dramele ce se întâmpla în unele familii, dar mai ales pentru parintii care sufera din acest motiv, pentru a ne uni suferintele si mai ales fortele care ne-au mai ramas în urma pierderii celor mai dragi fiinte. Consider ca aceasta suferinta si dorul de copiii nostri ne leaga mai mult decât orice grad de rudenie.
Moartea este groaznica în orice conditii, dar mai ales când esti parinte si-ti înmormântezi propriul copil pentru ca cineva s-a considerat mai presus de Dumnezeu si a hotarât sa-i curme viata, când prin legea firii ordinea este alta. Dar mai groaznica decât moartea este uitarea, e groznic faptul ca din ea cel ce ramâne în viata ( mama, tata, judecator, deputat etc ) nu întelege nimic, când moartea nu serveste unei cauze nobile .
Acum, aceasta campanie e cauza mea si a sutelor de parinti care sunt îndurerati, lipsiti de speranta si frustrati de bucuria de a fi parintii unui copil viu, nu a unui copil plecat în vesnicie si a miilor de parinti care doresc sa-si protejeze copii.
Aceasta campanie nu are un caracter personal, individualizat, pentru ca dragul nostru copil din mormânt nu se mai întoarce, ci are un caracter generalizat, mai mult este o campanie de preventie a acestor abominabile fapte într-o tara civilizata, crestin -ortodoxa si democrata.
Campania nu condamna o persoana sau o institutie, ci o stare de lucruri ce se perpetueaza, se extinde din toate directiile : vecini, rude, prieteni, cunoscuti si necunoscuti, oricine poate fi asasinul copilului tau.
Ma întreb de mii de ori de ce acesti indivizi cu instinctul animalic de a ucide nu cauta victime pe masura lor care s-ar putea apara, de ce trebuie sa se foloseasca de perversitate sa atraga si sa atace copii fara aparare.
De ce oare, în zilele noastre, toate valorile morale, etice si spirituale au capatat alte valente si le acceptam, asistam neputinciosi la ce se întâmpla în jurul nostru, ne resemnam si uitam totul atât de repede ?
Oare ce ne lipseste ? solidaritatea, empatia ...
Cred ca nu ne mai iubim copii, nu ne mai iubim înaintasii, nu ne mai iubim tara, iubim doar Eu-l personal.
Acum, dupa atâta timp de la disparitia fizica a copilului meu, pot spune ca am acceptat moartea ca facând parte din viata. Si daca prin plecarea lui Danut, Vladut, Larisa, Andreea si a altor copii în vesnicie, solidaritatea si dragostea fata de aproapele îsi dau mâna si vor birui ignoranta, egocentrismul si chiar viciile de procedura penala, înseamna ca Dumnezeu i-a sacrificat trupeste pentru pentru a ne ajuta pe noi cei ramasi aici pentru a ne spiritualiza si a duce la bun sfârsit un demers prin care nu dorim decât PROTECTIA FIZICA SI PSIHICA-a celor mai vulnerabile fiinte - a COPIILOR nostri, prin REVIZUIREA UNOR ARTICOLE DIN CODUL PENAL SI CODUL DE PROCEDURA PENALA actual.


 
 

 Pentru Danut...
  "La inceput, a fost un strigat de durere, probabil la fel de puternic ca al fiului meu,in momentul in care a fost injunghiat cu bestialitate de acel  monstru cu chip de om.
  Apoi, a fost un strigat de ajutor,similar cu al fiului meu când a simtit cât de aproape ii este sfârsitul, că  nimic nu-l poate salva din cursa in care il atrasese sadicul criminal."

Votul tau conteaza!
Criminalul unui astfel de copil merita inchisoare pe viata?

Da, merita pedeapsa maxima
Nu, inchisoarea pe viata e prea mult
Nu ma intereseaza
Copyright (c) 2006.  ADVERCO  Focsani
Toate drepturile rezervate		 Design and promotion
                  by